Știri

În ultimii doi ani, Uniunea Europeană a accelerat ritmul reformelor în sectorul public, punând un accent puternic pe digitalizare, eficiență administrativă și sustenabilitate bugetară. În acest context, funcționarii publici – de la angajați în primării și consilii județene, la personalul din ministere sau agenții guvernamentale – resimt direct presiunea restructurărilor și a modificărilor legislative. În fața acestor transformări, sindicatele din administrația publică devin o verigă-cheie pentru protejarea drepturilor salariaților și menținerea stabilității în sector.

Sub presiunea obiectivelor de modernizare, multe state membre au lansat ample procese de reorganizare a instituțiilor publice, cu accent pe reducerea cheltuielilor, comasarea structurilor și digitalizarea serviciilor. Deși aceste măsuri urmăresc creșterea calității actului administrativ, ele vin adesea însoțite de înghețări de posturi, reduceri de personal și creșterea volumului de muncă pentru angajații rămași.

În România, Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) include angajamente concrete de reformare a administrației publice, iar unele ministere au deja în lucru reorganizări ce ar putea duce la desființarea a sute de posturi. În paralel, digitalizarea serviciilor publice presupune o recalificare accelerată a personalului și, uneori, o restructurare tăcută a unor funcții considerate "depășite".

Uniunea Europeană garantează drepturile sociale, precum libertatea de asociere, autonomia sindicală și dreptul de a întreprinde acțiuni colective. Printre documentele relevante se află si Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene si Pilonul european al drepturilor sociale (PEDS).

Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) reprezintă pilonul legislativ central al UE, definind competențele instituțiilor europene și domeniile de intervenție. Capitolul privind politica socială (articolele 151-161 TFUE) stabilește angajamentul Uniunii față de promovarea ocupării forței de muncă, condițiilor de muncă echitabile, protecției sociale, dialogului social și luptei împotriva excluziunii.

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (CDFUE) este un document esențial care consolidează drepturile fundamentale ale cetățenilor Uniunii Europene și ale tuturor celor care locuiesc pe teritoriul său.

Proclamată pentru prima dată în anul 2000 la Nisa, aceasta a devenit obligatorie din punct de vedere juridic odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în 2009.

Comisia Europeană și partenerii sociali interprofesionali europeni au semnat în luna martie a anului 2025 un nou Pact pentru Dialogul Social European. Promovarea dialogului social este recunoscută ca obiectiv comun al UE și al statelor membre.
Noul Pact stabilește un cadru pe termen lung cu acțiuni concrete care trebuie întreprinse de către Comisie și partenerii sociali pentru a consolida, extinde sfera dialogului social și a promova o consultare mai puternică a partenerilor sociali.

Aspecte importante ale noului pact:
– Numirea unui Însărcinat pentru Dialogul Social European, care va îmbunătăți consultările și va facilita comunicarea între nivelul național și instituțiile UE.
– Crearea unei Foi de Parcurs pentru Locuri de Muncă de Calitate în 2025, în colaborare cu partenerii sociali.
– Consultarea partenerilor sociali înainte de adoptarea programului anual de lucru al Comisiei Europene.
– Extinderea consultărilor care sunt relevante pentru partenerii social ce nu sunt reglementate direct de articolele 153 și 154 din TFUE.
– Stabilirea unui mecanism pentru primirea de rapoarte comune de la partenerii sociali cu privire la dialogul social la nivelul UE.

Federația Națională a Sindicatelor din Administrație (FNSA) denunță metoda abuzivă și lipsită de transparență prin care sunt adoptate și comunicate măsurile de restructurare a personalului angajat în sectorul administrației publice.

Reducerea numărului de angajați fără discuții reale cu reprezentanții sindicatelor și fără o evaluare atentă a efectelor asupra funcționării instituției ridică serioase semne de întrebare privind profesionalismul și intențiile reale ale inițiatorilor. Deciziile arbitrare de acest tip afectează stabilitatea și eficiența instituțiilor care sunt fundamentale pentru democrația românească.

Mai mult, intenția de a reorganiza concursurile pentru toți angajații nu este doar ridicolă, ci și extrem de riscantă. Într-o astfel de situație, se ridică o întrebare pertinentă: cine le va organiza, având în vedere că toți salariații vor fi supuși evaluării? Vor rămâne doar politicienii, care de mult timp așteaptă să „planteze” cadrele de partid în instituții. Probabil acesta este și scopul real al inițiativei.