Având în vedere prevederile O.U.G. nr. 156/2024 - Ordonanţă de Urgenţă privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum necesitatea unor clarificări şi interpretării acesteia în mod unitar şi coroborat ȋntregului cadru legal aplicabil – Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, H.G. nr. 1056/2024 privind stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată ȋn anul 2025 şi Legea nr. 283/2024 privind modificarea și completarea unor acte normative, pentru stabilirea salariilor minime adecvate, precum şi O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ,
Analizând şi aspecte reținute de autoritățile judecătoreşti sesizate ȋn materie de salarizare, respectiv Curtea Constitutională ori Ȋnalta Curte de Casație şi Justiție,
Luând în considerare că în perioada următoare se vor întocmi şi aproba la nivel de instituţii bugetele pentru anul 2025,
Prin prezenta, dorim să facem următoarele observații şi precizări cu incidență ȋn materia salarizării personalului bugetar din administraţia publică:
I. Art. I al O.U.G. nr. 156/2024 prevede ȋn “spiritul” politicilor salariale a ultimilor câțiva ani o “ȋnghețare” a nivelului drepturilor salariale pentru o parte din salariații din sistemul bugetar, astfel:
(1) Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2025, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna noiembrie 2024 în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(2) Prin derogare de la prevederile art. 13 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2025, începând cu data de 1 ianuarie, indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică și funcțiile asimilate acestora, prevăzute în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, se mențin la nivelul aferent lunii noiembrie 2024.
(3) Prin derogare de la prevederile art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2025, începând cu 1 ianuarie, pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale „Administrație“ din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, salariile de bază se mențin la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna noiembrie 2024 în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
Ȋn esență, cu titlu de regulă, dispozițiile legale mai sus- menționate impun menținerea salariilor de bază/ȋncadrare ale personalului din “Administrația publică’, atât locală cât şi centrală (precum şi a indemnizațiilor demnitarilor) la nivelul acordat ȋn luna noiembrie 2024. Cu toate acestea, legiuitorul menținează ȋn teza finală a art. I alin. (1) şi respectiv alin. (3) că aceste salarii de bază/ȋncadrare şi cuantumul lor se mențin la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna noiembrie 2024 în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Aşadar dacă regula este menținerea nivelului salarial la noiembrie 2024, excepția este dată de condiționarea ocupării aceleiaşi funcții şi desfăşurării activității ȋn aceleaşi condiții. Sub acest aspect, analizând situații de fapt concrete, apreciem că se impun următoarele precizări:
- dacă salariatul ȋşi modifică funcția, fie ȋn perioada 1 decembrie-31 decembrie 2024, fie ȋn cursul anului 2025, de pildă prin transformarea postului ori prin transfer, NU intră sub incidența “ȋngheţării” ori plafonării la nivelul cuntumului salariul de bază/ȋncadare la nivelul lunii noiembrie 2024;
- de asemenea, dacă salariatul ȋşi desfăşoară activitatea ȋn alte condiții decât cele de la noiembrie 2024, sub aspectul ȋncadrării sale, NU intră sub incidența “ȋngheţării” ori plafonării la nivelul cuntumului salariul de bază/ȋncadare la nivelul lunii noiembrie 2024.
Dacă lucrurile sunt explicite ȋn materia modificării funcției, ȋn materia desfăşurării activității ȋn alte condiții, de interes deosebit cu precădere ȋn administrația publică locală, prezintă situația ȋn care salariatul a beneficiat ȋn perioada 1 decembrie – 31 decembrie 2024 de un nivel de salarizare mai mare decât la 30 noiembrie 2024. Apreciem că emiterea unor acte administrative, de pildă, hotărâri de consiliu județean/local sau dispoziții/decizii de stabilire a nivelului salariului de bază/ȋncadare cu aplicabilitate de la 1 decembrie 2024, se circumscrie ȋntocmai excepției de la “ȋnghetarea” la nivelul lunii noiembrie 2024, prin modificarea şi, respectiv, desfăşurarea ȋn alte condiții a activității, ȋn speță alte condiții de drept – alt act administrativ de stabilire a salariilor de bază/ȋncadare. Reționamentele de constituționalitate şi legalitate a unei astfel de abordări sunt elocvente: ȋn primul rând, actul administrativ emis anterior intrării in vigoare a OUG nr. 156/2024 este perfect valabil, a intrat ȋn circuitul civil şi a produs efecte juridice, se bucură de prezumția de legalitate şi este executoriu. Ȋn acest sens a reținut şi ICCJ ȋn Decizia nr. 43/2024 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precizând caracterul de legalitate şi executoriu al actelor administrative de stabilire a drepturilor salariale (ȋn speță a ordinelor de majorare a drepturilor salariale ale personalului din Justiție), definindu-le ca “acte administrative care se bucură de prezumţia de legalitate şi sunt executorii” (pct. 129 din decizia nr. 43/2024). OUG nr. 156/2024, ca de altfel nicio regelemenatare de natură civilă, nu poate produce efecte retroactiv, nu poate retroactiva – art. 15 alin. (2) din Constituția României – “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.
Ȋn al doilea rând, art. 53 din Constituția României şi principiul interdicției restrângerii drepturilor fundamentale şi a nediscriminării - “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru; apărarea securității nationale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăților cetățenilor; desfăşurarea instucției oenale; prevenirea consecintelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară ȋntr-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată ȋn mod nedistcriminatoriu şi fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății.”. Ȋn acest sens, OUG nr. 156/2024 nu poate sista aplicarea la un nivel mai mare a salariului de bază/ȋncadare ce a intervenit ȋn mod legal ulterior datei de 30 noiembrie 2024, majorare care este un drept câsțigat ȋn sens constituțional, iar oice restrângere a lui nu poate fi decât explicită şi să se ȋnscrie ȋn condiționările constituționale ale art. 53 din constituția Românie, ceea ce nu este cazul. Legiutorul Ordonanței de urgență nr. 156/2024 – Guvernul României, nu poate urmări şi nici justifica “diminuarea” drepturilor salariale şi pierderea unui drept câsțigat, dacă ȋn luna decembrie 2024 a avut loc o majorare a salariului de bază/ȋncadrare. Curtea Constituțională a mai reținut ȋn practica sa (cu titlu de exemplu Decizia nr. 26 din 2012, Decizia nr. 1/2014, Deciza nr. 17/2015), iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ȋmpotriva României (Cauza Rotaru, Hotărârea nr. 4 din 2000) că orice act normativ trebuie emis pentru a produce efecte juridice, trebuie sa fie clar, precis, previzibil şi să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficiență legislativă, să nu genereze situații de incoerență sau instabilitate, tratament discriminatoriu sau inaccesibiliate ȋn aplicare. Pentru ca legea să satisfacă aceste cerințe, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate ȋntinderea şi modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a unei autorităti, pentru a oferi protecție ȋmpotriva arbitrariului ori discriminării. Ori art. I din OUG nr. 156/2026 nu satisface aceste cerințe sub aspectul sistării unei eventual drept câstigat ȋn perioada 1-31 decembrie 2024.
Nu ȋn ultimul rând, derogările instituite de art. I din OUG nr. 156/2024 produc efecte exclusiv de la data intrăii ȋn vigoare a acesteia – 31 decembrie 2024, dată ȋncepând de la care, ȋntr-adevăr nu mai pot fi emise acte administrative privind stabilirea salariilor de bază/ȋncadrare ȋn alte condiții decât la nivelul lunii noiembrie 2024, mai exact se poate stabili după 1 ianuarie 2025 un alt nivel al salariului de bază/ȋncadare. Dar actele administrative emise până la intrarea OUG ȋn vigoare (31 decembrie 2024) sunt executorii, ȋn deplină legalitate (cel puțin prezumție de legalitate), iar dacă acestea au stabilit un nivel de salarizare mai mare decât cel de la 30 noiembrie 2024, produc ȋn continuare efecte juridice, OUG nr. 156/2024 neputând retroactiva iar dreptul salarial rămânând un drept câştigat ce nu poate fi restrâns decât ȋn condiții stricte de constituționalitate, iar salarizarea personalului incident se va face la nivelul majorat la decembrie 2024.
O precizare de natură complementară se mai impune, şi anume incidența Deciziei ICCJ nr. 11/2024 – recurs ȋn interesul legii – care ȋn esență reține că “dispoziţiile art. I alin. (1) – (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, ale art. I alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscalbugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, care au ca efect plafonarea salariilor şi indemnizaţiilor prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (n.a. – ordonanțele trenulet din perioada 2020-2022) … sunt aplicabile şi funcţionarilor publici şi personalului contractual din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, chiar dacă prevederile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu modifică sistemul de stabilire a salariilor de bază din familia ocupaţională „Administraţie” cuprins în art. 11 din aceeaşi lege-cadru.” Având ȋn vedere cadrul procesual de investire a ICCJ ȋn recursul ȋn interesul legii mai sus-menținat, precum şi teza finală a dispozitivului Deciziei nr. 11/2024, şi anume faptul că “prevederile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 (n.a. obiect al derogarilor instituite prin ordonatele trenuleț ȋn perioada 2020-2022) nu modifică sistemul de stabilire a salariilor de bază din familia ocupaţională „Administraţie” cuprins în art. 11 din aceeaşi lege-cadru.”, apreciem că ICCJ se pronunţă şi stabileşte de facto aplicabilitatea dispozițiilor ordonațelor trenuleț de plafonare doar ȋn condițiile ȋn care NU există la nivelul autorității administratiei publice locale ȋn cauză o aplicare a art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, mai exact dacă consiliul județean/local nu a avut nicio conduită şi nu a adoptat hotărâri de consiliu județean/local ori angjatorul nu a emis acte administrative – dispoziții/decizii, ȋn baza art. 11 alin. (1) şi (4) din legea nr. 153/2017. Un argument ȋn plus al acestei teze este că prima dintre ordonantele trenuleț de plafonare a salariilor cu text incident direct salariaților din administrația publică locală este OUG nr. 156/2024 care prin art. I alin. (3) prevede prima derogare explicită de la aplicarea art. 11 alin. (1) din legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
II. Art. II din OUG nr. 156/2024 conform căruia (1) În anul 2025, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna noiembrie 2024, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (2) Prin derogare de la prevederile art. 18 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2025, valoarea lunară a indemnizației de hrană se menține la nivelul din luna decembrie 2024.
Prevederile se aplică atât administrației publice centrale, cât şi admnistrației publice locale. Indemnizația de hrană rămâne plafonată la nivelul acordat ȋn luna decembrie 2024, şi anume, la 346 lei brut/lună Ȋn ceea ce priveşte sporul de condiții vătămătoare sau periculoase de muncă, norma legală impune ca cuantumul sporului pentru condiţii de muncă, în măsura în care s-a acordat acest spor în luna noiambrie 2024, se va menţine la acel nivel, independent de nivelul salariului de bază/ȋncadrare. Apreciem însă că dacă sporul se va acorda de pildă doar ȋncepând cu luna decembrie 2024, ori ȋncepând cu anul 2025 sau pe parcursul anului 2025 (cu titlu de exemplu se constată prin buletine de determinare abia în luna martie 2025 caracterul condiţiilor de muncă) practic nu se păstrează “aceleaşi condiţii” din noiembrie anterior, astfel sporul nu intră sub ȋncidența ȋnghetăii. Ȋn situații concrete, apreciem că odată cu măsurători noi şi emiterea unui nou Buletin de determinare, care identifică de exemplu alți factori de risc ori un număr mai mare al factorilor de risc, avem fără doar şi poate o modificare a condițiilor de muncă, aşadar raportat la teza finală a textelor de lege privind ȋnghețarea cunatumului sporului de condiții – “ȋn masura ȋn care personalul.. ȋşi desfăşoară activitatea ȋn acelaşi condiții” se impune o recalculare a cuantmului sporului de condiții de muncă conform legii, aşadar cuantumul sporului pentru condiții de muncă trebuie recalculat prin respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr., 153/2023 şi ale H.G. nr. 917/2017 şi respectiv H.G. nr. 569/2017, prin aplicarea cotei procentuale aferente (spor de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei conform Legii nr. 296/2023) asupra salariului de bază/ȋncadare din luna respectivă.
III. Art. I alin. (4) din OUG nr. 156/2024 – “(4) Ordonatorii de credite dispun măsurile necesare astfel încât cuantumul fondurilor necesare pentru plata majorării salariale acordate potrivit art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, să nu depășească plățile efectuate cu această destinație în luna noiembrie 2024.” reglementează o plafonare explicită la nivel de ordonator de credite privind cuantumul fondurilor necesare pentru plata majorării salariale acordată potrivit art. 16 alin. (1) din legea-cadru nr. 153/2017 – majorarea salarială pentru activitatea prestată în proiecte finanțate din fonduri europene. Aşadar, nu dreptul salariatului la majorare salarială pentru activitatea ȋn proiecte europene este cel plafonat, ci cuantumul, ca alocare bugetară, fondul necesar pentru plata acestor drepturi la nivel de ordonator de credite este cel plafonat la nivelul lunii noiembrie 2024.
IV. Salariu de bază minim brut pe ţară garantat în plată a fost majorat începând cu 1 ianuarie 2025, la 4050 lei. Art 1 din H.G. nr. 1506/2024 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată şi art 164 alin. (1) din Legea nr. 53/2013, asftel cum a fost modificat prin Legea nr. 283/2024 reprezintă regula în materie. De asemenea, acesta este pe de-o parte un minim sub care nu poate fi încadrat şi salariat niciun salariat din România, şi pe de altă parte, este indicele, exponentul fată de care se calculează orice drept sau obligaţie legală. În ceea ce priveşte interpretarea coroborată a HG nr. 1506/2024 cu prevederile OUG nr. 156/2024, menționăm că un salariat care la noiembrie 2024 are un nivelul de salarizare sub cunatumul minim de 4050 lei, ȋncepând cu luna ianuarie 2025, va fi adus la acest nivel de 4050 lei brut minim garantat ȋn plată.
V. Conform art. III alin (1) din OUG nr. 156/2024, în anul 2025, compensarea orelor de muncă suplimentare se face numai cu timp liber corespunzător se compensează numai cu timp liber corespunzător acestora în următoarele 90 de zile după prestarea muncii suplimentare. (fără posibilitatea acordării sporului salarial).
VI. Art. LII din OUG nr. 156/2024 stabileşte o modificare ȋn privința voucherelor de vacanță ȋn sensul că “Instituțiile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare… acordă vouchere de vacanță în cuantum de 800 lei, în perioada 1 ianuarie 2025-31 decembrie 2025, personalului ale cărui salarii de bază nete din luna anterioară acordării acestora sunt de până la 8.000 lei. Voucherele de vacanță emise în cursul anului 2025 se utilizează pentru plata a cel mult 50% din contravaloarea pachetelor de servicii turistice achiziționate, respectiv 800 de lei pentru achiziționarea de pachete de servicii turistice în valoare de cel puțin 1.600 lei.” Textul de lege astfel cum este modificat pentru anul 2025, impune salariatului care va beneficia de vouchere de vacanță ȋn acest cuantum de 800 lei, să achiziționeze un pachet de servicii turistice de cel puțin 1600 lei, contribuind printr-o coplată proprie de 800 lei, pentru a putea beneficia de vouchere de vacanță. Ȋn aceste condiții, având ȋn vedere că noua reglementare se circumscrie unui drept subiectiv, propriu, ȋntr-o opțiune a salariatului de a face sau nu coplata (implicit de a beneficia de vouchere de vacanță de 800 lei), se impune ca la adoptarea bugetelor instituțiilor publice să se aibă ȋn vedere alocare bugetară de 800 lei/salariat pentru toți salariații, urmând ca mecanismul financiar sau metodologia de coplată să fie abordată la momentul valorificării de către fiecare salariat ȋn concert a dreptului la vouchere şi asigurarea coplății.
FNSA solicită sindicatelor membre să participle activ la procesul de stabilire a drepturilor salariale, iar orice inadvertențe să fie semnalate şi contestate legal, dacă e cazul. Ordonatorii de credite răspund în condiţiile legii de stabilirea şi acordarea integral a drepturilor de natură salarială legale ale personalului. FNSA solicită şi sprijină toate sindicatele afiliate să se ia măsurile ce se impun şi să se asigure că în fundamentarea bugetelor locale pentru anul 2025 vor fi avute în vedere sumele necesare pentru a se putea beneficia de toate drepturile legale, tuturor salariaților, atât a sumelor necesare stabilirii salariilor de bază şi sporurilor legale, cât şi a sumelor aferente indemnizațiilor de hrană şi voucherelor de vacanță, conform legii.
Accesati documentul: