Acest articol reprezintă o analiză a ponderii locurilor de muncă verzi (definite în principal prin ocuparea forţei de muncă în sectoare care produc bunuri şi servicii pentru protecţia mediului şi gestionarea resurselor — „EGSS”) în România şi o compară cu media Uniunii Europene. La redactarea acestui material, am folosit date şi analize publicate de Eurostat, EEA şi instituţii internaţionale pentru a evidenţia dimensiunea, tendinţele şi limitările măsurării "locurilor de muncă verzi"
Ponderea locurilor de muncă verzi în România comparativ cu media UE
Acest articol reprezintă o analiză a ponderii locurilor de muncă verzi (definite în principal prin ocuparea forţei de muncă în sectoare care produc bunuri şi servicii pentru protecţia mediului şi gestionarea resurselor — „EGSS”) în România şi o compară cu media Uniunii Europene. La redactarea acestui material, am folosit date şi analize publicate de Eurostat, EEA şi instituţii internaţionale pentru a evidenţia dimensiunea, tendinţele şi limitările măsurării "locurilor de muncă verzi".
În UE, două abordări frecvente pentru cuantificarea "locurilor de muncă verzi" sunt: (1) metoda sectorială – măsurarea ocupării în sectorul bunurilor şi serviciilor de mediu (EGSS – Environmental Goods and Services Sector); şi (2) abordarea ocupaţională – identificarea sarcinilor/ocupaţiilor cu componente verzi. Fiecare metodă oferă avantaje şi limite: EGSS surprinde activităţile specializate de pe piaţa verde, dar subestimează sarcinile verzi din sectoare tradiţionale (de ex. construcţii, agricultură), iar abordarea ocupaţională captează funcţii verzi transversale, dar depinde puternic de clasificările ocupaţionale.
Conform celor mai recente estimări centralizate de agenţii europene, sectorul bunurilor şi serviciilor de mediu a reprezentat aproximativ 3,1% din ocuparea totală în UE în 2022 (în jur de 6,6–6,7 milioane persoane în echivalent timp‑întreg). Această pondere a crescut constant în ultimul deceniu, de la ~2,0% în 2010 la ~3,1% în 2022, susținută în special de crearea de locuri de muncă în energie regenerabilă, eficienţă energetică şi managementul deşeurilor.
Datele disponibile indică că ponderea locurilor de muncă aferente EGSS în România este sub media UE. Unele estimări oficiale şi rapoarte europene raportează valori în jurul a 1,9% din totalul ocupării (date comparabile pentru perioadele pre‑pandemie / 2019‑2020), iar dinamica în anii următori a fost mixtă, cu unele scăderi în intervalul 2014–2021. Date EEA/Eurostat notează că România a înregistrat una dintre scăderile relative ale ponderii locurilor verzi (-12% în perioada de referinţă pentru unele serii), ceea ce sugerează că transformarea verde a pieţei muncii avansează mai lent decât în multe state membre.
Diferenţa dintre România (~1,9% sau sub 2%) şi media UE (~3,1%) reflectă mai mulţi factori: structura economică (ponderea industriilor cu intensitate verde redusă), investiţiile mai scăzute în energie regenerabilă şi eficienţă energetică, capacitatea industrială de a produce echipamente verzi şi nivelul finanţării publice şi private al tranziţiei. De asemenea, decalajul metodologic (subraportare a activităţilor verzi realizate în cadrul sectoarelor tradiţionale) poate estompa ponderea reală a locurilor verzi în România.
Acest decalaj față de media locurilor de muncă verzi din UE este marcat de lipsa investiţiilor suficiente în tehnologii verzi, deficit de competenţe specializate (există rapoarte care arată presiune mai mare pe piaţa muncii pentru ocupările verzi în România), bariere administrative şi regionale, şi necesitatea de reconversie profesională.
Pe de altă parte țara noastră beneficiază și de o serie de oportunități care au ca finalitate creșterea ponderii locurilor de muncă verzi, cum ar fi: Programul de redresare şi rezilienţă, fondurile UE (de exemplu fonduri de coeziune şi programul NextGenerationEU), pot stimula investiţii în regenerabile, eficienţă energetică şi economie circulară, creând cerere pentru ocupări verzi. Măsuri ţintite de formare profesională şi stimulente pentru investiţii locale în lanţuri valorice verzi pot accelera convergenţa cu media UE.
De aici se desprind următoarele concluzii:
1. România are încă o pondere a locurilor verzi sub media UE (aprox. sub 2% vs ~3,1% în UE).
2. Este necesară o combinaţie de politici: (a) finanţare şi stimulente pentru investiţii verzi, (b) programe de recalificare şi educaţie profesională axate pe competenţe verzi, (c) susţinerea lanţurilor industriale locale pentru echipamente verzi şi (d) monitorizare îmbunătăţită (combinând abordarea EGSS cu cea ocupaţională pentru a surprinde mai bine realitatea).
3. Comunicarea clară şi coordonarea la nivel regional şi local sunt esenţiale pentru ca tranziţia să fie inclusivă şi orientată spre ocupare.