Administrația publică modernă nu se poate dezvolta fără o resursă umană bine pregătită, capabilă să răspundă cerințelor tot mai complexe ale societății. Din acest motiv, formarea profesională a funcționarilor publici nu este doar un drept individual, ci și o obligație legală a instituțiilor publice. Această responsabilitate asigură nu doar dezvoltarea competențelor angajaților, ci și creșterea calității serviciilor publice.
Baza juridică a obligației de formare se regăsește în Codul administrativ (OUG nr. 57/2019), care prevede că autoritățile și instituțiile publice au OBLIGAȚIA de a elabora anual planuri de formare profesională pentru personalul lor. Totodată, aceste instituții TREBUIE să aloce resurse financiare pentru instruirea funcționarilor publici
Administrația publică modernă nu se poate dezvolta fără o resursă umană bine pregătită, capabilă să răspundă cerințelor tot mai complexe ale societății. Din acest motiv, formarea profesională a funcționarilor publici nu este doar un drept individual, ci și o obligație legală a instituțiilor publice. Această responsabilitate asigură nu doar dezvoltarea competențelor angajaților, ci și creșterea calității serviciilor publice.
Baza juridică a obligației de formare se regăsește în Codul administrativ (OUG nr. 57/2019), care prevede că autoritățile și instituțiile publice au OBLIGAȚIA de a elabora anual planuri de formare profesională pentru personalul lor. Totodată, aceste instituții TREBUIE să aloce resurse financiare pentru instruirea funcționarilor publici.
Pe lângă Codul administrativ, alte acte normative și strategii naționale (precum strategiile de reformă a administrației publice sau programele de guvernare) întăresc obligația instituțiilor de a sprijini instruirea continuă a angajaților.
Această obligație are multiple dimensiuni:
- Asigurarea calității actului administrativ;
- Adaptarea la schimbările legislative și tehnologice;
- Creșterea eficienței interne;
- Respectarea principiilor bunei guvernări.
Astfel, obligația de formare profesională NU ESTE DOAR O CERINȚĂ FORMALĂ, CI O CONDIȚIE FUNDAMENTALĂ PENTRU FUNCȚIONAREA EFICIENTĂ A ADMINISTRAȚIEI.
Instituțiile au la dispoziție mai multe instrumente pentru a respecta obligația legală:
- Planul anual de formare profesională;
- Colaborarea cu INA și ANFP;
- Contracte cu furnizori de formare acreditați;
- Parteneriate internaționale;
- Programe interne de instruire.
DEȘI OBLIGAȚIA EXISTĂ, instituțiile publice întâmpină o serie de dificultăți ÎN ONORAREA SA:
- Resurse financiare limitate FĂRĂ A SE ÎNTREVEDEA IMPORTANȚA ALOCĂRII DE FONDURI pentru formarea profesională a funcționarilor
- Birocrație excesivă;
- Abordare formală a formării;
- Diferențe între instituții în ceea ce privește investiția în instruire.
Pentru ca obligația instituțiilor să aibă efecte reale, sunt necesare câteva direcții de acțiune:
- Creșterea alocărilor bugetare;
- Digitalizarea instruirii;
- Corelarea nevoii de formare cu evaluarea profesională;
- Monitorizarea efectelor programelor de formare;
- Promovarea unei culturi organizaționale orientate spre învățare.
Obligația instituțiilor publice de a asigura formarea profesională a funcționarilor publici este o condiție esențială pentru modernizarea administrației românești. Ea nu trebuie privită ca o simplă formalitate legală, ci ca o investiție strategică în resursa umană. Doar prin instruirea continuă a personalului, administrația poate răspunde eficient nevoilor cetățenilor și poate contribui la dezvoltarea unui stat modern, transparent și responsabil.