În cazul funcționarilor publici, aceste conflicte individuale de muncă dobândesc o specificitate aparte, determinată de regimul juridic special aplicabil acestei categorii socio-profesionale.

1. Cadrul legal aplicabil

Pentru funcționarii publici, reglementările privind conflictele individuale de muncă derivă în principal din:

• Codul administrativ, care stabilește normele generale privind funcția publică și drepturile/obligațiile funcționarilor publici;
• Legea dialogului social nr. 367/2022, în ceea ce privește aspectele de reprezentare și soluționare a conflictelor;
• Codul muncii – aplicabil în subsidiar, în măsura în care dispozițiile sale nu contravin normelor speciale aplicabile funcționarilor publici.

2. Definirea conflictului individual de muncă

Potrivit Codului muncii, conflictul individual de muncă este neînțelegerea care intervine între angajat și angajator referitor la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului de muncă. În cazul funcționarilor publici, raporturile de serviciu nu sunt guvernate de un contract individual de muncă, ci de actul administrativ de numire, ceea ce determină o serie de diferențe semnificative în gestionarea conflictelor.

3. Cauzele frecvente ale conflictelor individuale

În practică, cele mai frecvente conflicte individuale de muncă ale funcționarilor publici sunt generate de:

• Evaluarea profesională necorespunzătoare;
• Aplicarea nejustificată a unor sancțiuni disciplinare;
• Refuzul promovării sau a acordării unor drepturi salariale;
• Încetarea raporturilor de serviciu ca urmare a reorganizării instituției;
• Refuzul acordării concediilor sau a altor drepturi prevăzute de lege.

4. Procedura de soluționare

Soluționarea conflictelor individuale de muncă ale funcționarilor publici presupune parcurgerea unor etape clare:

a) Etapa prealabilă – contestația administrativă

Funcționarul public are obligația de a contesta în prealabil actul administrativ prin care i se aduce atingere unui drept legal. Această contestație se adresează autorității emitente, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicarea actului. Autoritatea publică are obligația de a răspunde în termen de 30 de zile. Recursul grațios are ca fundament și obligativitate de parcurgere legea contenciosului administrativ

b) Sesizarea instanței de contencios administrativ

Dacă răspunsul primit este nesatisfăcător sau nu există, funcționarul public poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 6 luni de la comunicarea deciziei sau de la expirarea termenului legal de răspuns.

Instanțele competente să judece astfel de cauze sunt, de regulă, tribunalele – secția de contencios administrativ și fiscal. În anumite situații, competența poate reveni curților de apel.

5. Particularități față de salariații din mediul privat

Deși există similitudini între conflictele de muncă ale funcționarilor publici și cele ale salariaților din mediul privat, există și diferențe majore:

• Raportul juridic este de drept administrativ, nu de drept al muncii;
• Conflictul nu se soluționează la tribunalul specializat în conflicte de muncă, ci la instanțele de contencios administrativ;
• Nu este aplicabilă concilierea individuală obligatorie introdusă de Legea nr. 367/2022 pentru sectorul privat;
• Drepturile funcționarilor publici sunt de cele mai multe ori determinate de norme legale imperative, fără marjă de negociere contractuală.

6. Jurisprudență și tendințe recente

Instanțele de contencios administrativ au consolidat o practică relativ unitară privind protecția funcționarilor publici împotriva abuzurilor. Totuși, rămân provocări în privința duratei proceselor, a lipsei de specializare a unor instanțe și a aplicării corecte a normelor privind sancțiunile disciplinare.

Tendința generală este de creștere a numărului de conflicte individuale, în special pe fondul reorganizărilor administrației publice locale și centrale, al tensiunilor legate de evaluările profesionale și al modificărilor legislative frecvente.

Conflictele individuale de muncă ale funcționarilor publici reprezintă un domeniu sensibil, aflat la intersecția dreptului administrativ cu principiile echității în muncă. Este esențial ca funcționarilor să le fie garantate mecanisme clare, accesibile și eficiente pentru apărarea drepturilor lor, iar instituțiile publice să își asume responsabilitatea respectării prevederilor legale și a principiilor de bună guvernare.